beilerbei sm [At: MAG. IST. I, 101/24 / V: beglerbeg, beglerbei, behlerbei sm / Pl: ~ / E: tc beylerbeyi] Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. corectat(ă)

beilerbei s.m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. • pl. -ei. și beglerbeg, beglerbei s.m. /<tc. beylerbeyi „beiul beiilor”.

BEILERBEI, beilerbei, s. m. (Turcism învechit) Guvernator general al tmei provincii turcești, avînd rangul de pașă cu trei tuiuri. Era Hasan-Pașa, beilerbeiul Rumeliei. BĂLCESCU, O. II 80. – Pronunțat: bei-ler-. – Variantă: beglerbei (SADOVEANU, N. P. 13) s. m.

BEILERBEI, beilerbei, s. m. (Turcism înv.) Guvernator general al unei provincii turcești. [Pr.: bei-. – Var.: beglerbeg, beglerbei s. m.] – Tc. beyler-bey „beiul beilor”.

BEILERBEI ~ m. Guvernator al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. [Sil. bei-ler-bei] /<turc. beylerbeyi

beĭlerbéĭ V. beglerbeĭ.

beglerbeg sm vz beilerbei

beglerbei sm vz beilerbei

behlerbei sm vz beilerbei

beglerbeg s.m. v. beilerbei.

beglerbei s.m. v. beilerbei.

BEGLERBEIU, BEGLERBEG, BEILERBEU sm. Guvernator general al unei mari provincii turcești, avînd rangul unui vizir sau pașă: acel beglerbeiu ce era mai mare pre oștile turcești (N.-COST.); Ștefan sdrobi în 1475 oștile beglerbegului Rumeliei (IRG.) [tc.].

‡BEILERBEIU 👉 BEGLERBEIU [tc. beylerbeyi].

beglerbeiu m. guvernator general al unei mari provincii turcești (pașă cu 3 tuiuri): beglerbeiul Rumeliei BĂLC. [Turc.: lit. beiul beilor].

beglerbéĭ și beĭlerbéĭ m., pl. tot așa (turc. = „beĭu beilor”). Guvernator general al uneĭ mari provĭnciĭ turceștĭ (egal cu viziru saŭ cu pașa cu treĭ tuĭurĭ), ca beglerbeĭu Rumeliiĭ saŭ al Anadoluluĭ.

beilerbei (desp. bei-) s. m., pl. beilerbei, art. beilerbeii

beilerbei (bei-) s. m., pl. beilerbei, art. beilerbeii

beilerbei s. m. (sil. bei-), pl. beilerbei, art. beilerbeii

beglerbei (beglerbei), s. m. – Guvernator al unei provincii în Imperiul Otoman. – Var. beilerbei. Tc. beglerbeg sau beylerbey (Șeineanu, II, 16).

BEILERBÉI (BEGLERBÉG) (< tc.) s. m. Guvernator general al unei provincii din Imp. Otoman, având rangul de pașă cu trei tuiuri.

BEILERBEI s. m. (Mold., ȚR) Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. A: Acel beglerbeiu ce era mai mare pre oștile turcești. N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu. B: Au căzut mulți vestiți oameni, dentru carii au fost unul Caragea-bașa, beilerbei de la Anadol. R. POPESCU. Variante: beglerbei (N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu), behlerbei (R. POPESCU). Etimologie: tc. beylerbeyi. substantiv masculin

BEGLERBEI s.m. v. beilerbei.

BEHLERBEI s.m. v. beilerbei.