18 definiții pentru belaliu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELALIU, -IE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

belaliu, ~ie a [At: CARAGIALE, N. S. 83 / V: ~lâu, ~lelâu, ~lălâu, ~lel~ / E: tc belal] (Trm; Mun; fam) 1 (D. lucruri) Care cere multă grijă Si: delicat. 2 (D. lucruri) Care cere o îngrijire minuțioasă. 3 (D. meserii) Care cere o atenție desăvârșită. 4-5 (D. persoane) Dificil (în gusturi). 6 (D. oameni) Nebun. 7 (D. îmbrăcăminte) Nepotrivit. 8 (D. acțiuni, îe) ~âe treabă Dificil. 9 (Prt; d. culoarea unei cămăși sau a unei basmale, îf beleliu) Spălăcit.

belaliu, -ie adj. (reg.) 1 Dificil, anevoios. Aplicația doftoriilor externe e mai belalie (CAR.). 2 (despre oameni) Mofturos, capricios. Sînt un om cu tabieturi și belaliu la drum (CAR.). • pl. -ii. /<tc. belâlı.

BELALIU adj. Care aduce necazuri, belele, nenorociri: de cînd știm noi, n’am mai pomenit așa iarnă grea și belalie (TKT.) [tc. belaly].

BELALIU, -IE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâli.

BELALIU, -IE, beldii, adj. (Munt.) 1. Anevoios, dificil, greu. Aplicația doftoriilor externe e mai belalie și cere prea mult timp. CARAGIALE, N. S. 83. 2. (Despre oameni) Greu de mulțumit; mofturos, năzuros. Sînt un om cu tabieturi și belaliu la drum. CARAGIALE, O. VII 162. ◊ (Substantivat) Pe ce te sprijinești dumneata, cucoane? a răcnit belaliul. PAS, L. I 113.

BELALIU, -IE, belalii, adj. (Reg.) 1. Anevoios, greu. 2. Mofturos, năzuros. – Tc. belîli.

belaliu a. 1. care aduce nenorocire: păsările sunt belalii; 2. fig. funest: iarnă grea și belalie. [Turc. BELALY].

belalíŭ, -íe adj. (turc. belaly, d. bela, nenorocire, belea; bg. belealiĭa). Fam. Dificil, plin de greutățĭ, care te expune belelelor: om, lucru belaliŭ.

belalâu a vz belaliu

belalios, ~oa[1] a vz belaliu

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

belelâu, ~âe a vz belaliu

beleleu, ~eie a vz belaliu

beleliu, ~ie a vz belaliu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

belaliu (reg., fam.) adj. m., f. belalie; pl. m. și f. belalii

belaliu (fam.) adj. m., f. belalie; pl. m. și f. belalii

belaliu adj. m., f. belalie; pl. m. și f. belalii

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

belaliu (belalie), adj. – Năzuros, mofturos. Tc. belal (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. V. și belea.

Intrare: belaliu
belaliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belaliu
  • belaliul
  • belaliu‑
  • belalie
  • belalia
plural
  • belalii
  • belaliii
  • belalii
  • belaliile
genitiv-dativ singular
  • belaliu
  • belaliului
  • belalii
  • belaliei
plural
  • belalii
  • belaliilor
  • belalii
  • belaliilor
vocativ singular
plural
belalios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belalios
  • belaliosul
  • belalioa
  • belalioasa
plural
  • belalioși
  • belalioșii
  • belalioase
  • belalioasele
genitiv-dativ singular
  • belalios
  • belaliosului
  • belalioase
  • belalioasei
plural
  • belalioși
  • belalioșilor
  • belalioase
  • belalioaselor
vocativ singular
plural
belalâu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belalâu
  • belalâul
  • belalâe
  • belalâea
plural
  • belalâi
  • belalâii
  • belalâe
  • belalâele
genitiv-dativ singular
  • belalâu
  • belalâului
  • belalâe
  • belalâei
plural
  • belalâi
  • belalâilor
  • belalâe
  • belalâelor
vocativ singular
plural
beleliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beleliu
  • beleliul
  • belelie
  • belelia
plural
  • belelii
  • beleliii
  • belelii
  • beleliile
genitiv-dativ singular
  • beleliu
  • beleliului
  • belelii
  • beleliei
plural
  • belelii
  • beleliilor
  • belelii
  • beleliilor
vocativ singular
plural
beleleu adjectiv
adjectiv (A102)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beleleu
  • beleleul
  • beleleie
  • beleleia
plural
  • belelei
  • beleleii
  • beleleie
  • beleleiele
genitiv-dativ singular
  • beleleu
  • beleleului
  • beleleie
  • beleleiei
plural
  • belelei
  • beleleilor
  • beleleie
  • beleleielor
vocativ singular
plural
belelâu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belelâu
  • belelâul
  • belelâe
  • belelâea
plural
  • belelâi
  • belelâii
  • belelâe
  • belelâele
genitiv-dativ singular
  • belelâu
  • belelâului
  • belelâe
  • belelâei
plural
  • belelâi
  • belelâilor
  • belelâe
  • belelâelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belaliu, belalieadjectiv

regional
  • 1. Anevoios, dificil, greu. MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Aplicația doftoriilor externe e mai belalie și cere prea mult timp. CARAGIALE, N. S. 83. DLRLC
    • chat_bubble expresie (Despre acțiuni) Belelâe treabă = dificil. MDA2
      sinonime: dificil
  • 2. Capricios, mofturos, năzuros. DEX '09 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Sînt un om cu tabieturi și belaliu la drum. CARAGIALE, O. VII 162. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Pe ce te sprijinești dumneata, cucoane? a răcnit belaliul. PAS, L. I 113. DLRLC
  • 3. (Despre lucruri) Care cere multă grijă. MDA2
    sinonime: delicat
  • 4. (Despre lucruri) Care cere o îngrijire minuțioasă. MDA2
  • 5. (Despre meserii) Care cere o atenție desăvârșită. MDA2
  • 6. (Despre oameni) Nebun. MDA2
    sinonime: nebun
  • 7. (Despre îmbrăcăminte) Nepotrivit. MDA2
    sinonime: nepotrivit
  • 8. peiorativ (Despre culoarea unei cămăși sau a unei basmale, în forma beleliu) Spălăcit. MDA2
    sinonime: spălăcit
  • 9. Care aduce necazuri, belele, nenorociri. CADE
    • format_quote De cînd știm noi, n’am mai pomenit așa iarnă grea și belalie. (TKT.) CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.