6 definiții pentru beoțian (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beoțian, ~ă [At: DA / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr béotien] 1-2 smf, a (Persoană) din Beoția. 3 a (Liv; înv; nrc) Greoi la minte.
beoțian, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m. (la pl.) Populație de origine greacă, care locuia în Beoția, regiune istorică din Grecia centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2 adj. Care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția. 3 s.m., s.f., adj. (Om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). • sil. be-o-ți-an. pl. -ieni, -iene. <fr. béotien; cf. nm. pr. Beoția, regiune istorică în Grecia centrală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BEOȚIAN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEOȚIAN, -Ă adj., s. m. f. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale. (< fr. béotien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beoțian m. 1. locuitor din Beoția; 2. fig. om stupid.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
beoțian s. m., adj. m. pl. beoțieni; f. sg. beoțiană, pl. beoțiene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
beoțian, beoțienisubstantiv masculin beoțiană, beoțienesubstantiv feminin
- 1. Locuitor al Beoției antice. DN
- 1.1. Om ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). DN
-
etimologie:
- béotien DN