bibliofag, ~ă smf, a [At: DEX² / P: ~bli-o~ / Pl: ~agi, -age / E: fr bibliophague] 1-2 (Insectă) care se hrănește cu celuloza din hârtie.

bibliofag, -ă adj., s.m., s.f. (entom.) (Insectă sau acarian) care se hrănește cu celuloza din hîrtie, distrugînd cărțile și actele. • sil. -bli-o-. pl. -gi, -ge. /<fr. bibliophague; cf. gr. βιβλίον „carte”, φαγεῖν „a mînca”.

BIBLIOFAG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre insecte) Care se hrănește cu celuloza din hârtie. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliophaque

bibliofag (desp. bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofagi; adj. f., s. f. bibliofagă, pl. bibliofage

bibliofag (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofagi; adj. f., s. f. bibliofagă, pl. bibliofage

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.