13 definiții pentru bibelou

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBELOU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.

BIBELOU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.

bibelou sn [At: DA ms / V: (iuz) biblou / Pl: ~ri / E: fr bibelot] Mic obiect decorativ.

bibelou s.n. Mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. • pl. -uri. /<fr. bibelot.

BIBELOU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă, care se pune pe mobile, pe etajere etc. pentru a decora un interior. Cîteva bibelouri, fotografii în rame erau răsturnate. DUMITRIU, B. F. 56. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și cîteva fleacuri botezate bibelouri de familie erau a lui Titu. REBREANU, R. I 27. (Metaforic) în liniște și-n lumina scăzută, deodată apărură lîngă stufuri bibelouri neclintite pe tablale verzi de frunze de nufăr: găinuși și cristei de apă. SADOVEANU, O. A. II 146.

BIBELOU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă folosit pentru a decora un interior. – Fr. bibelot.

BIBELOU s.n. Obiect de artă, decorativ, de mărime redusă. [Pl. -uri. / < fr. bibelot].

BIBELOU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot)

BIBELOU ~ri n. Obiect decorativ mic, folosit pentru împodobirea interioarelor. [Sil. -be-lou] /<fr. bibelot

*bibelóŭ n., pl. urĭ (fr. bibelot). Mic obĭect de curiozitate saŭ de lux. Obĭect de mică valoare.

biblou sm vz bibelou

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bibelou s. n., art. bibeloul; pl. bibelouri

bibelou s. n., art. bibeloul; pl. bibelouri

bibelou s. n., art. bibeloul; pl. bibelouri

Intrare: bibelou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibelou
  • bibeloul
  • bibelou‑
plural
  • bibelouri
  • bibelourile
genitiv-dativ singular
  • bibelou
  • bibeloului
plural
  • bibelouri
  • bibelourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biblou
  • bibloul
plural
  • biblouri
  • biblourile
genitiv-dativ singular
  • biblou
  • bibloului
plural
  • biblouri
  • biblourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bibelou, bibelourisubstantiv neutru

  • 1. Mic obiect decorativ. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Cîteva bibelouri, fotografii în rame erau răsturnate. DUMITRIU, B. F. 56. DLRLC
    • format_quote Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și cîteva fleacuri botezate bibelouri de familie erau a lui Titu. REBREANU, R. I 27. DLRLC
    • format_quote metaforic În liniște și-n lumina scăzută, deodată apărură lîngă stufuri bibelouri neclintite pe tablale verzi de frunze de nufăr: găinuși și cristei de apă. SADOVEANU, O. A. II 146. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.