biceps sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 266 / Pl: ~pși / E: fr, lat biceps] 1 Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente. 2 (Uz curent) Mușchi dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.

biceps s.m. (anat.) Mușchi cu două ligamente la extremitatea superioară. ♦ Restr. Mușchiul brațului, dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. pl. -pși. /<fr. biceps; cf. lat. bĭceps, -cipĭtĭs „cu două capete”.

*BICEPS (pl. -suri) sn. 🫀 Numele a diferiți mușchi: ~ul brațului (🖼 467); ~ul coapsei [lat.].

BICEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.

BICEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Fr. biceps (lat. lit. biceps).

BICEPS s.m. Mușchi care are două ligamente la extremitatea superioară; (spec.) mușchiul brațului care face să se îndoaie antebrațul. [Pl. -pși, (s.n.) -psuri. / < fr. biceps, cf. lat. biceps – cu două capete].

BICEPS s. m. mușchi cu două ligamente la extremitatea superioară. (< fr., lat. biceps)

BICEPS ~și m. Mușchi cu două ligamente între umăr și cot. /<lat., fr. biceps

biceps n. numele a doi mușchi, dela braț și dela coapsă.

*bíceps m. saŭ n., pl. și urĭ (lat. biceps, bicipitis, d. bis, de doŭă orĭ. și capút, cap. V. triceps). Anat. Numele a doĭ mușchĭ de la braț și de la coapsă. – Maĭ conform spirituluĭ limbiĭ rom. ar fi bicipite ca it. V. bicefal.

biceps s. m., pl. bicepși

biceps s. m., pl. bicepși

biceps s. m., pl. bicepși

biceps, pl. bicepși

BICEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

BICEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.