O definiție pentru bicilui
Regionalisme / arhaisme
BICILUI vb. (Ban., Trans., SV) A aprecia, a evalua, a estima. Bicsluiĕsk. Aestimo. AC, 330; cf. AGYAGFALVI, apud TEW. ♦ A onora, a respecta. Kuventul teu tare voj bislui. VISKI, apud TEW. Etimologie: magh. becsülni. Vezi și biceu, biciluit, biciulat. Cf. sămălui (3). verb
Intrare: bicilui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)