5 definiții pentru bidiganie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bidiganie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 30/19 / V: -diha- / Pl: ~gănii / E: ns cf bâzdâganie] (Îvr) Dihanie.
bidiganie s.f. (reg.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită (AGÂR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. bîzdîganie.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIDIGANIE, bidigănii, s. f. (Transilv.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mițe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIGANIE, bidigănii, s. f. Dihanie. – V. bîzdîganie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
bidihanie sf vz bidiganie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F138) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F138) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bidiganie, bidigăniisubstantiv feminin
- 1. Dihanie. MDA2 DEXI DLRLC DLRMsinonime: dihanie
- Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. DLRLC
- Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mîțe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30. DLRLC
-
etimologie:
- bâzdâganie MDA2 DEXI DLRM