blond, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I. 327 / Pl: ~nzi, ~e / E: fr blond] 1 a (D. păr) Gălbui. 2 a (D. om) Care are păr blond (1) Si: bălai, blondin. 3 smf Persoană cu păr și ten de culoare deschisă Si: (pfm) bălan. 4 a (Îs) Bere ~ă Bere gălbuie.

blond, -ă adj. (despre păr, ten etc.) Care este deschis la culoare; gălbui, bălai, blondin. ◊ Blond-platinat = blond cu reflexe argintii. Fig. Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (despre oameni) Care are păr de culoare deschisă. ♦ (subst.) Persoană cu păr (și cu ten) de culoare deschisă. • pl. blonzi, – de. /<fr. blond.

*BLOND, -DĂ adj. și sm. f. Bălaiu, bălan: păr ~; brunele făceau mai multă întipărire asupră-mi decît blondele (GN.) [fr.].

BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre culoarea părului sau a tenului, p. ext. despre oameni; în opoziție cu brun, brunet, smead, oacheș) De culoare deschisă, care bate în galben; bălai, bălan. Copila mea cu lungi și blonde plete. EMINESCU, O. I 200. Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă. EMINESCU, O. I 154. Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă. NEGRUZZI, S. I 327. ◊ Bere blondă = bere de culoare galbenă-deschis. ♦ (Substantivat) Persoană cu chipul sau părul blond. Avea... obraji grași, pufoși, de blondă ce încărunțește. DUMITRIU, B. F. 37.

BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, care bate înspre galben; bălai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de păr. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate înspre galben. – Fr. blond.

BLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. și f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond].

BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond)

BLOND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) și substantival (despre persoane) Care are părul și tenul de culoare deschisă. * Bere ~dă bere de culoare deschisă, gălbuie. /<fr. blond

blond a. de o coloare mijlocie între roșu și castaniu deschis: Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur EM. ║ m. om cu părul blond și cu ochi albaștri.

*blond, -ă adj. (fr. blond). Bălan, bălaĭ, galben (vorbind de păr).

blond-platinat, -ă adj. Blond cu reflexe argintii ◊ „Neluând în seamă și latura educativă în prezentarea și ținuta păpușilor, I.I.S. «Arădeanca» își prezintă modelele cu o coafură foarte «modernă» în care abundă culoarea blond-platinat.” R.l. 28 IX 66 p. 2 (după fr. blond-platiné)

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blondă, pl. blonde

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blondă, pl. blonde

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blondă, pl. blonde

BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)

BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)

Blond ≠ brun, brunet, oacheș

blond (blondă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s. f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza it. biondino, fr. blondin.