BOACĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nicio) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic.- Et. nec.

boacă sf [At: BARCIANU / Pl: ~ace / E: nct] 1 (Bot; Trs; rar) Nap (Brassica napus). 2-3 (Reg) Dovleac (Cucurbita maxima, cucurbita pepo). 4 (Reg) Cap. 5 (Reg; îe) A fi tare de ~ A pricepe greu. 6 (Reg; îae) A fi nepăsător. 7 (Reg; îae) A răbda multe. 8 (Reg; îe) A nu ști (sau pricepe) (nici) – A nu ști (sau a nu pricepe) nimic.

boacă s.f. Expr. (reg.) A fi tare de boacă = a fi tare de cap; a fi prost, a fi mărginit. A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic. • /cf. bechiu.

BOACĂ I. sf. familiar Cap, căpățînă, bostan. II. adv. Nimic: nu știe ~.

BOACĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic. – Et. nec.

BOACĂ s. f. (În expr.) A fi tare de boacă = a) a nu-i prea păsa, a nu-și pierde cumpătul; b) a fi tare de cap, a fi prost, mărginit. A nu ști (sau pricepe) (nici) boacă = a nu ști (sau pricepe) nimic; a nu ști boabă.

BOACĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic.

boacă f. 1. căpățână: gros la boacă; 2. nimic: nu știe boacă. [V. boc].

boácă (oa dift.) f., fără pl. Fam. A nu ști boacă, a nu ști absolut nimica. V. bechĭ.

boacă (reg.) s. f. (în: a nu ști/a nu pricepe nicio/o ~)

boacă (în expr.) s. f.

boacă s. f.

BOACĂ s. v. cap.

BOACĂ adv. v. nimic.

boacă adv. v. NIMIC.

boacă s. v. CAP.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.