12 definiții pentru boceală
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOCEALĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.
boceală sf [At: ISPIRESCU, L. 388 / Pl: ~eli / E: boci + -eală] Văicăreală. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
boceală s.f. Plîns cu vaiete și strigăte; văicăreală. • pl. -eli. /boci + -eală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOCEALĂ (pl. -celi) sf. Faptul de a (se) boci: cu boceala n’o scoate la nici un căpătîiu (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a se boci; tînguire, văicăreală. Văzînd însă, că cu boceala nu o scoate la nici un căpătii, se rușină singur de sine. ISPIRESCU, L. 388.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tînguire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
boceală (fam.) s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
boceală (fam.) s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
boceală s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOCEALĂ s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BOCEALĂ s. bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ~ asta?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
boceală, bocelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) boci. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tânguire văicăreală văitat
- Văzînd însă că cu boceala nu o scoate la nici un căpătîi, se rușină singur de sine. ISPIRESCU, L. 388. DLRLC
-
etimologie:
- Boci + -eală. DEX '98 DEX '09