BODÂRLĂU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

bodârlău¹ sm [At: COSTINESCU / V: -dăr-, -lan / Pl: ~ăi / E: nct] (Orn) 1 Cufundar (Gavia, arctica). 2 (Îc) ~-cu-ferăstrău Pasăre de baltă înrudită cu rața, cu zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).

bodârlău² sn [At: JIPESCU, O. 95 / Pl: ~laie, -Iăie / E: nct] (Arg) Închisoare.

BODÂRLĂU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

bodârlău m. 1. soiu de rață, cu pene negre și cioc ascuțit, ce mereu se afundă în apă (Colymbus); 2. pop. temniță: hoții merg la bodârlău. [Ung. BUKDARLÓ, din bukdalni, a se cofunda].

FUNDAC I. sm. 🐦1 Numele mai multor varietăți de păsări fără coadă, din ordinul palmipedelor; pot sta numai vertical pe pămînt și înnoată foarte iute, cufundîndu-și corpul aproape în întregime în apă, din care pricină se numesc și „cufundari” (Podiceps cristatus) (🖼 2234): (P. minor, P. nigricollis, P. rubricollis) ¶ 2 = BODÎRLĂU ¶ ¶ II. (pl. -ace) sn. 1 🚜 Partea de desubt a unei clăi, podină ¶ 2 Băn. Un fel de cojoc fără mîneci [fund].

bodărlău sm vz bodârlău¹

bodârlan sm vz bodârlău¹

bodîrlău s.m. 1 (ornit.) Cufundar (Gavia arctica și Podiceps cristatus). ◊ Compus: bodîrlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă, înrudită cu rața, cu zimții laterali ai ciocului asemănători cu zimții de fierăstrău (Mergus merganser). 2 (arg.) Temniță, închisoare. • pl. -ăi. /<magh. bukdarló.

BODÎRLĂU² sbst. familiar Temniță, închisoare: nu le pare rău că merg la ~ (JIP.).

BODÎRLĂU¹, BODÎRLAN sm. 🐦 1 Soiu de rață cu penele negre, strălucitoare, împestrițate pe spate cu puncte albe; pîntecele e alb, iar la gît are un fel de guler de aceeași culoare; trăește în apă; numită și „corcodel-mare”, „fundac-mare”, „cufundar” sau „scufundaciu” (Colymbus arcticus; C. septentrionalis) (🖼 525): din distanță în distanță cîte un bodîrlău își arată capul (ODOB.) ¶ 2 – RAȚĂ-FERESTRĂU ¶ 3 – FUNDAC.

BODÎRLĂU, bodîrlăi, s. m. Cufundar. Rațe, gîște, lișițe și bodîrlăi se retrăseseră în culise. SADOVEANU, N. 67. Din distanță în distanță, cîte un bodîrlău își arată capul său subțire și mișcător, peste unde. ODOBESCU, S. I 399. ◊ Compus: bodîrlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, cu pliscul mai lung decît al acesteia, îndoit la vîrf, cu zimții laterali mai proeminenți, asemenea unor dinți de ferăstrău (Mergus merganter).

BODÎRLĂU, bodîrlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar (a). ◊ Compus: bodîrlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, avînd zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).

bodîrlăŭ și -lán m. (var. din mod-, mom-, pop-îrlan). Munt. Corcodel. Cufundar. – Și bădîrlan (Brașov). – Înț. rar de „închisoare” e pin aluz. la cufundarea bodîrlăului.

bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii

bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii

bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii

BODÂRLĂU s. (ORNIT.) 1. v. corcodel. 2. v. cufundar.

BODÎRLĂU s.(ORNIT.) l. (Podiceps cristatus) corcodel, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) fundac. 2. (Gavia arctica) cufundac, cufundar, (reg.) scufundaci, corcodel-mare, fundac-mare.

bodîrlău, (bodîrlăi), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var. bodîrlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar „cufundar”, der. de la bukdolni „a se cufunda” (cf., Cihac, II, 483 și DAR). Der. bodîrlău, s. n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de „a merge la închisoare” cu acela de „a se cufunda”; modîrlan, s. m. (bădăran, mîrlan).

bodârlău, bodârlăi s. m. (intl.) închisoare.