BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

bolând, ~ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: ~lănd, bolân, ~lond / Pl: ~nzi, ~e / E: mg bolond] 1-2 smf, a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf, a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf, a (îf bolond) Domol și cumsecade. 7 a (Reg) Grosolan. corectat(ă)

BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].

bolănd smf, a vz bolând

bolân, ~ă a vz bolând

bolond, ~ă a vz bolănd

bolund, ~ă smf, a vz bolând

bolînd, -ă adj. (reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. • pl. -înzi, -înde. și bolund, -ă adj. /<magh. bolond.

bolund, -ă s.m., s.f., adj. v. bolînd.

BOLÎND, BOLUND adj. Tr.-Carp. Smintit, nerod, nebun: copilul se face bolînd și tîmp la minte (MAR.) [ung. bolond].

❍BOLUND... 👉 BOLÎND...

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Transilv., Bucov., Ban.) Nebun, nerod, smintit.

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolund, -ă adj.] – Magh. bolond.

BOLUND, -Ă adj. v. bolînd.

bolînd, -ă adj. (ung. bolond, nebun. V. bălăbănesc). Trans. Mold. Prost, tîmpit. – Și bolund.

bolúnd V. bolînd.

bolând (reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolând(reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolând adj. m., pl. bolânzi; f. sg. bolândă, pl. bolânde

bolînd (bolîndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolîndăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolîndatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolînzeală, s. f. (laur); bolînzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolînzie, s. f. (nebunie).

BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

bolînd adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

romon-bolund s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

BOLOND adj. v. bolund. adjectiv

BOLUND adj. (Ban.) Nebun, smintit; nerod, prost. Demens. Bolund. Bolond. LEX. MARS. 199. Insipiens. Bolund. Bolond. LEX. MARS., 218. Variante: bolond (LEX. MARS., 218). Etimologie: magh. bolond. Vezi și bolonșag, bolonzește, bolunzi, bolunzie. Cf. aluzit, buiac (4), nerod, șod (1), zălud. adjectiv corectat(ă)

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. (reg.) Smintit, nebun. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, MDA).

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. – (reg.) Smintit, nebun. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, Șăineanu, Cihac, Pascu, MDA).