bumbușcă sf [At: LB / V: (reg) bom~ / Pl: ~ște, ~ști, (Îvr) ~ ușce / E: mg gombostü(k)] (Reg) Bold.

❍BUMBUȘCĂ (pl. -ști, -ște) sf. Bucov. Maram. Trans. Ac cu gămălie: Am drăguț ca ș’o ~, Hainele pe el împușcă (BRL.) [bumb].

bombușcă sf vz bumbușcă

BUMBUȘCĂ s. v. ac cu gămălie.

bumbușcă s. v. AC CU GĂMĂLIE.

bumbușcă, bumbuște, s.f. (reg.) 1. Ac de gămălie. 2. Nasture împistrat (ornat): „Frumos drăguț mi-am ales, / Frumușel ca și-o bumbușcă” (Calendar, 1980: 84). ■ (onom.) Bumbușca, poreclă. – Din magh. gömböstű „ac de gămălie” (MDA).

bumbușcă, bumbuște, s.f. – (reg.) 1. Ac de gămălie. 2. Nasture împistrat (ornat): „Frumos drăguț mi-am ales, / Frumușel ca și-o bumbușcă” (Calendar, 1980: 84). ♦ (onom.) Bumbușcă, poreclă. – Din magh. gömböstű „ac de gămălie” (MDA).

bumbușcă, s.f. – 1. Ac de gămălie. 2. Nasture împistrat (ornat): „Frumos drăguț mi-am ales / Frumușel ca și-o bumbușcă” (Calendar 1980: 84). 3. Poreclă. – Din magh. gömböstű „ac de gămălie”.