BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

boz² sm [At: DA / V: ~iu, ~ie, bojiu / Pl: boji / E: ucr бoзŭ] 1 Plantă erbacee, cu miros neplăcut, cu flori albe, cu frunze despicate și cu fructe negre (Sambucus ebulus). 2 (Reg; îe) A tăia boji Ia câini A nu face nici o treabă, pierzând vremea.

boz¹ sm [At: MOXA 348/30 / Pl: ~i / E: vsl бози] (Iuz) Divinitate păgână Si: idol.

boz s.m. (bot.) Plantă erbacee perenă, înaltă, cu florile albe și cu fructele negre, avînd un miros neplăcut (Sambucus ebulus). Gîndacii de pe floarea albă a bozilor (AGÂR.). ◊ Expr. A tăia boji la cîini = a pierde vremea; a nu avea ocupație. • pl. boji, bozi. și bozie s.f. /cf. sl. veche бъзъ, ucr. боз, bg. бъз, боз, magh. bodza.

BOZ² (pl. boji), BOZIU sm., BOZIE sf. 🌿 Varietate de soc cu flori albe și fructe negre, ce răspîndește un miros caracteristic foarte neplăcut; e des întrebuințat în medicina populară; babele îl culeg în Ziua-crucii (14 Sept.) și fac din el ceaiuri, scăldături, oblojeli, etc. sau descîntă cu el pentru diferite boale (Sambucus ebulus) (🖼 562): duducile și domnișorii nu răsar ca bozul prin satul nostru (ALECS.); chipul ei era ca mustul de bozii (DLVR.) [sl.; comp. rut. boz, rus. bozŭ, etc.].

‡BOZ¹ sm. Zeu păgînesc, idol [vsl. bozi, pl. din bog „Dumnezeu”].

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee, mare, cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe mici, negre (Sambucus ebulus). Semănat-am, semănat, Ca să crească rod bogat, Rodul mult și bobul plin Fără boji și mărăcini. FRUNZĂ, S. 43. Vița de vie tot învie, Iară vița de boz tot răgoz. CREANGĂ, P. 210. ◊ Expr. A tăia boji la cîini = a pierde vremea, a nu avea nici o ocupație; a tăia frunză cîinilor. – Pl. și: bozi (PREDA, Î. 137).

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe negre (Sambucus ebulus). – Bg., ucr. boz.

BOZ boji m. Plantă erbacee umbeliformă, toxică, cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz

boz (bozie) m. soc mic cu floricele albe ce se prefac în bobițe negre; plantă cu proprietăți purgative, joacă un rol și în medicina populară (Sambucus ebulus). [Rut. BOZ].

2) boz m., pl. bojĭ (rus. boz, d. vsl. bg. bŭzŭ; ung. boz. V. dîrmoz). Un fel de soc care are puternice proprietățĭ purgative și din care se face ceaĭ de tuse (sambúcus ébulus și ébulum húmile). – În Munt. bozlŭ.

1) boz m., pl. bojĭ (vsl. bogŭ, pl. bozi, zeŭ). Vechĭ. Idol.

boază sf vz boz

boj¹ sm vz boz²

bojiu sm vz boz

bolz sm vz boz

bozie sf vz boz²

boziu sm vz boz²

bozie s.f. v. boz.

BOJ = BOZ.

BOZIE, BOZIU 👉 BOZ.

BOZIE ~i f. v. BOZ. /boz + suf. ~ie

boz s. m., pl. boji

boz s. m., pl. boji

boz s. m., pl. boji

boz, pl. boji

boz, boji pl. (varietate de soc).

boji (v. boz)

boz (-zi), s. m. – (Înv.) Idol, zeu păgîn. – Var. boză, boază. Sl. bozĭ, pl. de la Bogŭ „Dumnezeu” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Berneker 111).

boz (-zi), s. m. – Călin, Sambucus ebulus, Ebulum humile. – Var. bozie, boziu, boj. Mr. iboz, megl. boz. Sl., cf. bg. băzie, rus. boz; dar nu apare etimonul slav (cf. Meyer, Neugr. St., II, 19). V. și ngr. βούζιον, alb. vuzë, mag. bodza.

Sambucus ebulus L. « Boz ». Specie care înflorește vara. Flori albe-roz (caliciul cu 5 dinți scurți, corolă rotundă, 5 petale, 5 stamine cu antere roșietice). Frunze cu pînă la 13 foliole ovat-lanceolate, xoînă la 15 cm lungime, dințate. Plantă erbacee, perenă, pînă la 2 m înălțime, tulpină dreaptă. Fruct, bacă neagră.

BOZ s. v. divinitate, dumnezeu, idol, spânz, zeitate, zeu.

BOZ s. (BOT.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.

BOZ s. (Bot.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.

boz s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. SPÎNZ. ZEITATE. ZEU.

BOZIE s. v. boz.

boz, boji, s.m. Plantă erbacee cu miros neplăcut (Sambucus ebulus). ■ (onom.) Bozu, poreclă în Budești. – Cf. ucr. boz (DLRM, MDA).