opțiuni
  • info

11 definiții pentru branșa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRANȘA, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

BRANȘA, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

branșa vt [At: CADE / Pzi: ~șez / E: fr brancher] 1 A face un branșament (de conductă). 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal.

branșa vb. I. tr. (compl. indică conducte, fire, instalații electrice etc.) 1 A face un branșament. ◊ (refl.) S-a branșat la cablu. ♦ Spec. A realiza un racord electric. 2 Fig. A pune în legătură. • prez.ind. -ez. /<fr. brancher.

*BRANȘA (-șez) vb. tr. 🔧 1 A face un branșament 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal [fr. brancher].

BRANȘA, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric.

BRANȘA, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.

BRANȘA vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].

BRANȘA vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

branșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. branșez, 3 branșează, 1 pl. branșăm; conj. prez. 1 sg. să branșez, 3 să branșeze; ger. branșând

branșa (a ~) vb., ind. prez. 3 branșează, 1 pl. branșăm; ger. branșând

branșa vb., ind. prez. 1 sg. branșez, 3 sg. și pl. branșează, 1 pl. branșăm; ger. branșând

Intrare: branșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • branșa
  • branșare
  • branșat
  • branșatu‑
  • branșând
  • branșându‑
 singular plural
  • branșează
  • branșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • branșez
 (să)
  • branșez
  • branșam
  • branșai
  • branșasem
a II-a (tu)
  • branșezi
 (să)
  • branșezi
  • branșai
  • branșași
  • branșaseși
a III-a (el, ea)
  • branșează
 (să)
  • branșeze
  • branșa
  • branșă
  • branșase
plural I (noi)
  • branșăm
 (să)
  • branșăm
  • branșam
  • branșarăm
  • branșaserăm
  • branșasem
a II-a (voi)
  • branșați
 (să)
  • branșați
  • branșați
  • branșarăți
  • branșaserăți
  • branșaseți
a III-a (ei, ele)
  • branșează
 (să)
  • branșeze
  • branșau
  • branșară
  • branșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

branșa, branșezverb

  • 1. A face un branșament sau un racord electric. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.