opțiuni
  • info

12 definiții pentru brebenea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREBENEA, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

BREBENEA, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

brebenea s.f. (bot.; reg.) Brebenel (Corydalis). Tremura ca brebenelele ciufulite de vînt (DELAVR.). • pl. -ele. /breabăn + -ea.

BREBENEA (pl. -nele) sf., BREBENEL (mai adesea pl. BREBENEI) sm. 🌿 Mică plantă ierboasă cu flori de obiceiu purpurii, uneori albe sau gălbui (Corydalis) (🖼 588): tremura ca brebeneii ciufuliți de vînt (DLVR.).

BREBENEA, brebenele, s. f. Brebenel. Tremura ca brebenelele ciufulite de vînt. DELAVRANCEA, S. 253.

BREBENEA, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea.

BREABĂN sm. 🌿 = BREBENEA: a zărit caprele păscînd la ~ într’o prelucă (RV.-CRG.) [vsl. *bebrĭnŭ < bebrŭ „breb”; comp. germ. Biberwurz].

BREBEN sm. 🌿 = BREBENEA.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brebenea s. f., art. brebeneaua, g.-d. art. brebenelei; pl. brebenele

brebenea s. f., art. brebeneaua, g.-d. art. brebenelei; pl. brebenele, art. brebenelele

brebenea s. f., art. brebeneaua, g.-d. art. brebenelei; pl. brebenele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BREBENEA s. v. brebenel.

BREBENEA s. (BOT.; Corydalis) brebenel, (reg.) breabăn.

Intrare: brebenea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brebenea
  • brebeneaua
plural
  • brebenele
  • brebenelele
genitiv-dativ singular
  • brebenele
  • brebenelei
plural
  • brebenele
  • brebenelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brebenea, brebenelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Breabăn + -ea. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.