opțiuni
  • info

10 definiții pentru bruia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

bruia vt [At: DN2 / P: bru-ia / Pzi: ~iez / E: fr brouiller] 1 A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. 2 (Fig; fam) A face gălăgie, astfel că cei care vorbesc nu se aud.

bruia vb. I. tr. 1 A perturba (voit) recepția unor semnale electromagnetice, prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. ♦ A perturba o audiție radiofonică. 2 Fig. A produce confuzie, neînțelegere în desfășurarea unui dialog, a unor fapte, idei etc. Cînd oratorul a început să vorbească, opozanții l-au bruiat. • pl. -iez. /<fr. brouiller.

BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire.

BRUIA vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p. i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].

BRUIA vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller)

A BRUIA ~iez tranz. (recepția unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bruiez, 3 bruiază, 1 pl. bruiem; conj. prez. 1 sg. să bruiez, 3 să bruieze; ger. bruind

bruia (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiază, 1 pl. bruiem; conj. prez. 3 să bruieze

bruia vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiez, 3 sg. și pl. bruiază, 1 pl. bruiem (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. și pl. bruieze

Intrare: bruia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruia
  • bruiere
  • bruiat
  • bruiatu‑
  • bruind
  • bruindu‑
 singular plural
  • bruiază
  • bruiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruiez
 (să)
  • bruiez
  • bruiam
  • bruiai
  • bruiasem
a II-a (tu)
  • bruiezi
 (să)
  • bruiezi
  • bruiai
  • bruiași
  • bruiaseși
a III-a (el, ea)
  • bruiază
 (să)
  • bruieze
  • bruia
  • bruie
  • bruiase
plural I (noi)
  • bruiem
 (să)
  • bruiem
  • bruiam
  • bruiarăm
  • bruiaserăm
  • bruiasem
a II-a (voi)
  • bruiați
 (să)
  • bruiați
  • bruiați
  • bruiarăți
  • bruiaserăți
  • bruiaseți
a III-a (ei, ele)
  • bruiază
 (să)
  • bruieze
  • bruiau
  • bruiară
  • bruiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruia, bruiezverb

  • 1. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.