BRĂILEAN, -Ă, brăileni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brăila. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brăila ori brăilenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brăila ori la brăileni. [Pr.: bră-i-] – Brăila + suf. -ean.

brăilean, ~ă [At: JIPESCU, O. 35 / Pl: ~eni, ~ene / E: Brăila + -ean] 1 a Care este din Brăila. 2 a Care aparține Brăilei. 3-4 smf Persoană care s-a născut sau locuiește în Brăila. 5 (Reg) sm Vânt care bate în zona Brăilei. 6 sf (Reg) Plantă care crește pe la poalele munților și este întrebuințată în medicina populară. 7 sf (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 sf (Reg) Melodie după care se execută brăileana (7).

brăilean, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a orașului sau a județului Brăila ori este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Brăilei. 2 adj. Care aparține Brăilei sau brăilenilor, care se referă la Brăila sau la brăileni; originar din Brăila. • sil. bră-i-. pl. -eni, -ene. /nm. pr. (oraș în România) Brăila + -ean.

BRĂILEAN, -Ă, brăileni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Brăila. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Brăila. [Pr.: bră-i-] – Brăila + suf. -ean.

brăilean (desp. bră-i-) adj. m., s. m., pl. brăileni; adj. f. brăileană, pl. brăilene

brăilean (bră-i-) adj. m., s. m., pl. brăileni; adj. f. brăileană, pl. brăilene

brăilean adj. m., s. m. (sil. bră-i-), pl. brăileni; f. sg. brăileană, pl. brăilene