bucsău sm [At: LB / V: bucs, ~sai / Pl: nct / E: ns cf lat buxus] Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri verzi-albăstrui și cu flori mari, galbene și frumos mirositoare (Spartium junceum).

bucsău s.m. (bot.) Arbust ornamental, din familia leguminoaselor, cu ramurile lungi, verzi-albăstrui, cu frunzele simple și cu florile mari, galbene, cu miros plăcut, care este cultivat în grădini (Spartium junceum). • /cf. lat. buxus, -i.

BUCSĂU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze puține și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Lat. lit. buxus.

bucsău n. plantă cultivată prin grădini pentru florile sale frumoase și odorante (Spartium junceum). [Derivat din bucsi și numită astfel după inflorescența sa].

bucsăŭ m. (vulgarizm d. lat. buxus, cimșir?). Un copăcel papilionaceŭ care crește pin sudu Eŭropei și se cultivă la noĭ pin grădinĭ (spártium júnceum).

băcsău^[1] sm vz bucsău

bucs sm vz bucsău

bucsai sm vz bucsău

bux^[1] sm vz bucs^[2]

BUCSAIU, BUCSĂU sbst. 🌿 Plantă originară din Europa meridională, cultivată la noi prin grădini pentru frumoasele ei flori mari, galbene și cu miros plăcut (Spartium junceum) (🖼 633).

bucsău (arbust) s. m., art. bucsăul

bucsău s. m., art. bucsăul

bucsău s. m., art. bucsăul

SPARTIUM L., SPARTIUM, BUCSĂU, fam. Leguminosae. Gen cu o singură specie: S. junceum L. Originară din regiunile mediteraneene și Insulele Canare. Înflorește vara. Flori mari, galbene, parfumate, dispuse în raceme terminale. Arbust, cca 3,5 m înălțime, ramuri lungi, cilindrice, glauce. Lujerii tineri zvelți cu dungi subțiri, albicioase, de obicei fără frunze sau cu cîteva foarte mici, simple, alungit-eliptice sau lanceolate, preiau funcția frunzelor. Fructele sînt păstăi liniare, pubescente, 10 cm lungime comprimate (Pl. 68, fig. 383).

BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.

BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.