bucsău s.m. (bot.) Arbust ornamental, din familia leguminoaselor, cu ramurile lungi, verzi-albăstrui, cu frunzele simple și cu florile mari, galbene, cu miros plăcut, care este cultivat în grădini (Spartium junceum). • /cf. lat. buxus, -i.

BUCSĂU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze puține și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Lat. lit. buxus.

bucsău n. plantă cultivată prin grădini pentru florile sale frumoase și odorante (Spartium junceum). [Derivat din bucsi și numită astfel după inflorescența sa].

bucsăŭ m. (vulgarizm d. lat. buxus, cimșir?). Un copăcel papilionaceŭ care crește pin sudu Eŭropei și se cultivă la noĭ pin grădinĭ (spártium júnceum).

băcsău sm vz bucsău

bucs sm vz bucsău

bucsai sm vz bucsău

bux sm vz bucsău corectat(ă)

BUCSAIU, BUCSĂU sbst. 🌿 Plantă originară din Europa meridională, cultivată la noi prin grădini pentru frumoasele ei flori mari, galbene și cu miros plăcut (Spartium junceum) (🖼 633).

bucsău (arbust) s. m., art. bucsăul

bucsău s. m., art. bucsăul

bucsău s. m., art. bucsăul

BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.

BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.

SPARTIUM L., SPARTIUM, BUCSĂU, fam. Leguminosae. Gen cu o singură specie: S. junceum L. Originară din regiunile mediteraneene și Insulele Canare. Înflorește vara. Flori mari, galbene, parfumate, dispuse în raceme terminale. Arbust, cca 3,5 m înălțime, ramuri lungi, cilindrice, glauce. Lujerii tineri zvelți cu dungi subțiri, albicioase, de obicei fără frunze sau cu cîteva foarte mici, simple, alungit-eliptice sau lanceolate, preiau funcția frunzelor. Fructele sînt păstăi liniare, pubescente, 10 cm lungime comprimate (Pl. 68, fig. 383).