bucătăreasă sf [At: BIBLIA (1688), 200 / Pl: ~rese / E: bucătar + -easă] Femeie care are meseria de a găti mâncare Si: bucătăriță.

bucătăreasă s.f. Femeie care are meseria de a găti mîncare. Au găsit-o lucrînd la o rochie mică pentru fata bucătăresii (IBR.). • pl. -ese. /bucătar + -easă.

BUCĂTĂREASĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti bucate. Bucătăreasa și fata din casă nu-i ajutau niciodată la spălatul vaselor. AGÎRBICEANU, S.P. 36. Chemă pe bucătăreasă și-i dete buruienile să le fiarbă. ISPIRESCU, L. 112.

BUCĂTĂREASĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mîncare. – Din bucătar + suf. -easă.

BUCĂTĂREASĂ ~ese f. 1) Femeie care se ocupă cu gătitul bucatelor. 2) Lucrătoare specializată în gătitul bucatelor (într-un local de alimentație). 3) Femeie care pregătește mâncăruri gustoase. /bucătar + suf. ~easa

bucătăreásă f., pl. ese și în Mold. și -íță f., pl. e (d. bucătar). Femeĭe care face bucate. – În nord și bî-.

BUCĂTAR sm., BUCĂTĂREASĂ (pl. -ese) sf. Cel ce (aceea care) are meseria sau căruia (căreia) i s’a dat însărcinarea de a găti bucate; proverb: foamea e cel mai bun bucătar.

❍BUCĂTĂRIȚĂ (pl. -țe) sf. = BUCĂTĂREASĂ.

bucătăreasă s. f., g.-d. art. bucătăresei; pl. bucătărese

bucătăreasă s. f., g.-d. art. bucătăresei; pl. bucătărese

bucătăreasă s. f., g.-d. art. bucătăresei; pl. bucătărese

BUCĂTĂREASĂ s. (reg.) bucătăriță, (Transilv., Ban. și Maram.) socăciță.

BUCĂTĂREASĂ s. (reg.) bucătăriță, (Transilv., Ban. și Maram.) socăciță.