dexonline

din care

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUHĂIALĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

buhăială¹ sf [At: DA ms / Pl: ~ieli / E: buhăi + -eală] Buhăire.

buhăială² sf [At: CV, 1950, nr. 4, 41/ Pl: ~ieli / E: nct] (Reg) Batoză de treier.

buhăială¹ s.f. (reg.) Faptul de a se buhăi¹. • pl. -ieli. /buhăi¹ + -eală.

buhăială² s.f. (reg.) Plînset zgomotos și prelungit (al unui copil); (reg.) buhăit. • pl. -ieli. /buhai² + -eală.

BUHĂIALĂ (pl. -ieli) sf. Faptul de a buhăi¹, muget (ca al buhaiului): se auzea din sat o ~ de răsuna valea (D. -ZAMF.).

BUHĂIALĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

BUHĂIALĂ¹, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi¹; plîns, țipăt, urlet.

BUHĂIALĂ², buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi².

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buhăială (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăielii; pl. buhăieli

buhăială (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăielii; pl. buhăieli

buhăială s. f., g.-d. art. buhăielii; pl. buhăieli

Intrare: buhăială (țipăt, tuse)

substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	buhăială	buhăiala
nominativ-acuzativ	plural	buhăieli	buhăielile
genitiv-dativ	singular	buhăieli	buhăielii
genitiv-dativ	plural	buhăieli	buhăielilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.