opțiuni
  • info

31 de definiții pentru butură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: butur, buture s. m.] – Cf. butuc.

BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: butur, buture s. m.] – Cf. butuc.

butură sf [At: LB / V: (Mun) ~re, ~tur, ~tor, (Ban) ~toară, ~toare / A: butură / Pl: ~ri și ~ re / E: cf butuc] 1 Butuc (2). 2 Buștean (1). 3 (Îf butură) Jgheab de fântână Cf știubei, budâi[1]. 4 (Îaf) Butuc (12) de viță. 5 (Îaf) Fir de papură. 6 (Îf butură, buture, butoară, butoare) Scorbură. 7 (Îf butoară, butoare; pgn) Gaură. 8 Butonieră (1). corectat(ă)

  1. buddâi → budâi — Ladislau Strifler

butură s.f. (reg.) 1 Butuc. Sta oropsit p-un buture de stejar (DELAVR.). 2 Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează, fiind considerată sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3 Trunchi scorburos. 4 Butuc de viță-de-vie. Pasăre albă... Pe buturi de viță se puse (POP.). • acc și butură. pl. -i. și butur, buture s.m. /cf. butuc.

BUTURĂ (pl. -ri) sf. BUTURE sm. Băn. BUTUR sm. 1 Butuc, buștean, buturugă: lîngă o butură arsă ... vre-o doi inși au sfîrșit de mîncat mălaiul în țăst LUNG.: Drăgan sta p’un buture de stejar DLVR. 2 Trunchiu scorburos, scorbură BUD..

BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc; buturugă. 2. Ciot. 3. Trunchi scorburos. – Din but[uc] + suf. -ură.

bútură f., pl. ĭ (cp. cu budăĭ). Trans. Scorbură.

BUTUR s. m. v. butură.

BUTUR s. m. v. butură.

BUTURE s. m. v. butură.

BUTURE s. m. v. butură.

butoară sf vz butură

butoare sf vz butură

butor sm vz butură

butur2 sm vz butură

butur1 sm vz but2

buture sm vz butură

butur2 s.n. v. but1.

butur1 s.m. v. butură.

buture2 s.n. v. but1.

buture1 s.m. v. butură.

❍BUTOARĂ, BUTOARE (pl. -ori) sf. Tr. -Carp. 1 Scorbură; trunchiu găurit, copac scorburos: un Țigan își vîrî nasul pre butoară CIAUȘ 2 Gaură, deschizătură, spărtură: unde sînt butorile și crepăturile întru care moșii ... noștri ... sălășluia? ȚICH. [comp. BUTURĂ].

BUTURE 👉 BUTURĂ.

BUTURE, buturi, s. m. Butuc, buștean, buturugă. Drăgan sta oropsit p-un buture de stejar. DELAVRANCEA, S.28. Fluture, Fluture, Flutură pe buture. TEODORESCU, P. P. 190.

BUTUR, buturi, s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată. – Din but[uc] + suf. -ur.

BUTURE, buturi, s. m. (Reg.) Butuc (1). – Din but[uc] + suf. -ure.

buture m. scorbură de arbore: buture de stejar. [V. butuc].

búture m. V. but 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

butură (reg.) s. f., g.-d. art. buturii; pl. buturi

butură (reg.) s. f., g.-d. art. buturii; pl. buturi

butură s. f., g.-d. art. buturii; pl. buturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUTURĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot, mișină, scorbură.

butură s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. MIȘINĂ. SCORBURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

butur, buturi, s.m. – (reg.) Resturi: „Numa buturile i-s aici” (Apșa de Jos). ♦ (onom.) Butur, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din but(uc), prin substituirea finalei + suf. -ur (DLRM).

Intrare: butură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butură
  • butura
plural
  • buturi
  • buturile
genitiv-dativ singular
  • buturi
  • buturii
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butur
  • buturul
  • buturu‑
plural
  • buturi
  • buturii
genitiv-dativ singular
  • butur
  • buturului
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular —
plural —
butor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
butoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buture
  • buturele
plural
  • buturi
  • buturii
genitiv-dativ singular
  • buture
  • buturelui
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butoară
  • butoara
plural
  • butoare
  • butoarele
genitiv-dativ singular
  • butoare
  • butoarei
plural
  • butoare
  • butoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butură, buturisubstantiv feminin

regional
  • 1. Butuc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: butuc buturugă buștean
    • format_quote Drăgan sta oropsit p-un buture de stejar. DELAVRANCEA, S.28. DLRLC
    • format_quote Fluture, Fluture, Flutură pe buture. TEODORESCU, P. P. 190. DLRLC
  • 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ciot
  • 3. Trunchi scorburos. DEX '09 DEX '98
    sinonime: butoarcă
etimologie:
  • cf. butuc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.