bâcsai, ~e [At: LB / V: băc~, boc~, buc~ / Pl: ~i, ~e / E: bâcsi + -ai] 1-4 smf, a (Trs; rar) (Om sau) (copil) mic și îndesat. 5-6 smf, a (Trs; rar) (Om) gras și urât. 7 sn (Reg) Mălai dumicat și prăjit în grăsime. 8 sf (Reg) Mămăligă prăjită. 9 sf (Reg) Turtă de mălai copt, abia scoasă din cuptor, ruptă bucățele, care se ung cu grăsime.

băcsai, ~e smf vz bâcsai

bocsai sn vz bâcsai

bocșai sn vz bâcsai

bucșai sm vz bâcsai

BÎCSAIU sm. 1 Scund și gros, îndesat (vorb. de un băiat sau de o fată) ¶ 2 Trans. 🍽 Mămăligă dumicată și prăjită în unsoare [bîcsi].

băcsai, băcsai, s.m. (reg.) om, copil scurt, gros, îndesat