17 definiții pentru băiețandru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIEȚANDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

BĂIEȚANDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

băiețandru sm [At: GORJAN, H. I, 126/5 / V: (reg) băe-, băicăian- / Pl: ~ri / E: băiat + -andru] 1-2 (Șhp) Băiat (10) isteț.

băiețándru s.m. Băiat mai măricel. • pl. -i. /băiat + -andru.

BĂIEȚANDRU sm. Băiat măricel, între 15 și 20 de ani: eram abia ~ ca de vre-o optsprezece ani cînd m’am scris la Cazaci cu Tudor (I.-GH.).

BĂIEȚANDRU, băiețandri, s. m. (Cu nuanță afectivă) Băiat mai măricel (trupește sau ca vîrstă). V. copilandru, flăcău, fecior, flăcăiandru. Un băiețandru împungea din cînd în cînd boii... cu capătul bățului. DUMITRIU, B. F. 98. Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel care se ducea ca vîntul. ISPIRESCU, L. 161.

BĂIEȚANDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.

băiețandru m. băiat până la douăzeci de ani.

băețandru sm vz băiețandru

băicăiandru sn vz băiețandru

băietán s.m. Băiat mai mare. • pl. -i. și (reg.) băiețán s.m. /băiat + -an.

băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băiețandru s. m., art. băiețandrul; pl. băiețandri, art. băiețandrii

băiețandru s. m., art. băiețandrul; pl. băiețandri, art. băiețandrii

băiețandru s. m., art. băiețandrul; pl. băiețandri, art. băiețandrii

băiețandru, -dri.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂIEȚANDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău.

BĂIEȚANDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

Intrare: băiețandru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețandru
  • băiețandrul
  • băiețandru‑
plural
  • băiețandri
  • băiețandrii
genitiv-dativ singular
  • băiețandru
  • băiețandrului
plural
  • băiețandri
  • băiețandrilor
vocativ singular
  • băiețandrule
  • băiețandre
plural
  • băiețandrilor
băețandru substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băețandru
  • băețandrul
plural
  • băețandri
  • băețandrii
genitiv-dativ singular
  • băețandru
  • băețandrului
plural
  • băețandri
  • băețandrilor
vocativ singular
plural
băicăiandru substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băicăiandru
  • băicăiandrul
plural
  • băicăiandri
  • băicăiandrii
genitiv-dativ singular
  • băicăiandru
  • băicăiandrului
plural
  • băicăiandri
  • băicăiandrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băiețandru, băiețandrisubstantiv masculin

  • 1. Băiat măricel. DEX '09 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Un băiețandru împungea din cînd în cînd boii... cu capătul bățului. DUMITRIU, B. F. 98. DLRLC
    • format_quote Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel care se ducea ca vîntul. ISPIRESCU, L. 161. DLRLC
    • diferențiere Băiat măricel, între 15 și 20 de ani. CADE
      • format_quote Eram abia băiețandru ca de vre-o optsprezece ani cînd m’am scris la Cazaci cu Tudor. (I.-GH.). CADE
  • 2. (și) hipocoristic Băiat isteț. MDA2
etimologie:
  • Băiat + -andru. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.