BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV] – Din balmoș.

bălmăji [At: LB / V: (reg) balmuji, ~ăgi, ~ăși, ~moji, ~moși, ~muji, bolmoji, bolmoși / Pzi: ~jesc / E: balmoș + -i] 1 vt A încurca mai multe lucruri Si: a amesteca. 2 vt (D. oameni) A ameți pe cineva (cu vorba). 3 vt (Pex) A zăpăci prin vrăji sau farmece. 4 vt A vorbi încurcat, fără rost. 5 vt (Fam) A bombăni. 6 vt (Reg; d. oameni) A deveni moale (ca un balmoș). 7 vr A-și pierde energia.

bălmăji vb. IV. tr. (pop.; fam.) 1 A amesteca, a încurca mai multe lucruri. 2 A ameți pe cineva cu vorba; a încurca, a zăpăci. 3 A spune ceva încurcat, îngăimat sau fără rost; a îngăima. • prez.ind. -esc. și balmují, bălmojí, bolmojí vb. IV. /balmoș + -i.

†BĂLMĂJI (-ăjesc), ❍BĂLMĂȘI (-ășesc) Băn. vb. tr. Trans. = BĂLMUJI.

BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV.] – Din balmoș.

BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri unele cu altele; a încurca. ♦ A ameți pe cineva (cu vorba); a zăpăci, a încurca. V. îmbrobodi. (Atestat în forma îmbolmăji) Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. 2. A spune (ceva) încurcat, în neștire; a îngăima. V. îndruga. Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cintări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. – Variante: bălmuji (CREANGĂ, A. 88), îmbolmăji vb. IV.

BĂLMĂJI, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmoji, bolmoji vb. IV] – Din balmoș.

A BĂLMĂJI ~esc intranz. A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a bombăni; a boscorodi. /Din balmoș

balmuji v vz bălmăji

bălmăgi v vz bălmăji

bălmăși v vz bălmăji

bălmoji v vz bălmăji

bălmoși v vz bălmăji

bălmuji v vz bălmăji

bolmoji v vz bălmăji

bolmoși v vz bălmăji

balmují vb. IV. v. bălmăji.

bălmojí vb. IV. v. bălmăji.

bolmoji vb. IV. v. bălmăji.

BĂLMEJI..., BĂLMEJUI... = BĂLMUJI.

BĂLMEȘI... BĂLMOJI... = BĂLMUJI...

BĂLMOȘI... = BĂLMUJI...

BĂLMUJI (-ujesc) vb. tr. A vorbi încurcat, a bodogăni; a trăncăni, a sporovoi, a spune la fleacuri, a vorbi vrute și nevrute: din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică (CRG.) [balmuș].

BOLMOJI – BĂLMUJI.

BĂLMUJI vb. IV v. bălmăji.

ÎMBOLMĂJI vb. IV v. bălmăji.

BĂLMOJI vb. IV. v. bălmăji.

BOLMOJI vb. IV. v. bălmăji.

bălmăjésc și bolmojésc v. tr. (d. balmeș). Amestec, încurc: a bolmoji lucrurile, lecția. Încurc, amestec, mistific: l-a bolmojit cu vorba. V. refl. Mă moleșesc, mă fleșcăĭesc. – Și bălmujesc, belmeșesc, îmbolmojesc și îmbolbojesc. În Dîmb. belmejez.

îmbolmojésc, V. bălmăjesc.

bălmăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, 3 sg. bălmăjește, imperf. 1 bălmăjeam; conj. prez. 1 sg. să bălmăjesc, 3 să bălmăjească

bălmăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, imperf. 3 sg. bălmăjea; conj. prez. 3 să bălmăjească

bălmăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjesc, imperf. 3 sg. bălmăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. bălmăjească

BĂLMĂJI vb. v. amesteca, blegi, încâlci, încurca, moleși, muia.

BĂLMĂJI vb. v. bombăni.

bălmăji vb. v. AMESTECA. BLEGI. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA. MOLEȘI. MUIA.

BĂLMĂJI vb. a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)