opțiuni
  • info

3 definiții pentru bălăcăreală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂCĂREALĂ, bălăcăreli, s. f. (Fam.) Ceartă cu proferare de injurii, scandal.

bălăcăreálă s.f. (fam.) Ceartă cu proferare de injurii; scandal. Vin alegerile generale, începe marea bălăcăreală (DIN.). • pl. -eli. /bălăcări + -eală.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bălăcăreală, bălăcăreli, s. f. 1. vorbă injurioasă / trivială. 2. admonestare verbală violentă.

Intrare: bălăcăreală
bălăcăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcăreală
  • bălăcăreala
plural
  • bălăcăreli
  • bălăcărelile
genitiv-dativ singular
  • bălăcăreli
  • bălăcărelii
plural
  • bălăcăreli
  • bălăcărelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăcăreală, bălăcărelisubstantiv feminin

  • 1. familiar Ceartă cu proferare de injurii. DEX '09 DEXI
    sinonime: ceartă scandal
    • format_quote Vin alegerile generale, începe marea bălăcăreală. (DIN.). DEXI
etimologie:
  • bălăcări + -eală DEXI

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.