opțiuni
  • info

15 definiții pentru bălălăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

bălălăi vtr [At: ALECSANDRI, T. 426 / Pzi: ~esc / E: fo] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2).

bălălăi vb. IV. (pop.) 1 refl. (despre oameni) A (se) bălăbăni. 2 refl., tr. (despre părți ale corpului sau, ext., despre obiecte care atîrnă) A (se) mișca într-o parte și alta. • prez. ind. -iesc. /form. expr.

BĂLĂLĂI (-ăesc) vb. intr. A se legăna, a se mișca cînd într’o parte, cînd într’-alta, ca ceva care atîrnă în jos: se legă de subsiori și se lăsă a-i ~ picioarele în vînt (ISP.); vezi ștreangul ăla bălălăind încoa și încolo (VLAH.).

BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca, a se legăna, a se clătina într-o parte și într-alta ca un om nesigur pe pasul său, ori ca un obiect spînzurat, în bătaia vîntului; a bănănăi, a se bălăbăni. Fîntîna părăsită... asupra căreia a jale scîrțîia, bălălăind în bătaia vîntului, cumpăna ce tot se mai ținea pe crăcana miei furci butucoase. VLAHUȚĂ, N. 122. Mă cam strînge [livreaua] la coate și-n spate. – Da ce vrei?... să bălălăiești [în ea] ca într-un sucman? ALECSANDRI, T. I 136. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din») Stenon, ce-n adunare înșiră cum îi vine Și vrute și nevrute, ca moara cea stricată... Din mîni bălălăiește, întocmai ca din limbă. NEGRUZZI, S. II 226.

BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Onomatopee.

bălălăì v. Mold. V. bănănăì: să bălălăești ca într’un suman AL.

pălălăi2[1] v vz bălălăi

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

bălălăĭésc (est) și bănănăĭésc (vest) v. intr. (var. din bădădăiesc. V. dănănăĭesc, pălălăĭesc). Fam. Mă clatin fiind atîrnat orĭ slăbit de beție, de boală ș.a.: niște cĭobote bălălăĭaŭ în vînt la ușa ciobotăriĭ, lunganuluĭ îi bălăbăĭaŭ mînile cînd mergea, bețivu bălălăĭa în mers.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bălălăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiesc, 3 sg. bălălăiește, imperf. 1 bălălăiam; conj. prez. 1 sg. să bălălăiesc, 3 să bălălăiască

bălălăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiesc, imperf. 3 sg. bălălăia; conj. prez. 3 să bălălăiască

bălălăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiesc, imperf. 3 sg. bălălăia; conj. prez. 3 sg. și pl. bălălăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLĂLĂI vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

bălălăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.

Intrare: bălălăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălălăi
  • bălălăire
  • bălălăit
  • bălălăitu‑
  • bălălăind
  • bălălăindu‑
 singular plural
  • bălălăiește
  • bălălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălălăiesc
 (să)
  • bălălăiesc
  • bălălăiam
  • bălălăii
  • bălălăisem
a II-a (tu)
  • bălălăiești
 (să)
  • bălălăiești
  • bălălăiai
  • bălălăiși
  • bălălăiseși
a III-a (el, ea)
  • bălălăiește
 (să)
  • bălălăiască
  • bălălăia
  • bălălăi
  • bălălăise
plural I (noi)
  • bălălăim
 (să)
  • bălălăim
  • bălălăiam
  • bălălăirăm
  • bălălăiserăm
  • bălălăisem
a II-a (voi)
  • bălălăiți
 (să)
  • bălălăiți
  • bălălăiați
  • bălălăirăți
  • bălălăiserăți
  • bălălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălălăiesc
 (să)
  • bălălăiască
  • bălălăiau
  • bălălăiră
  • bălălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălălăi, bălălăiescverb

  • 1. A se bălăbăni. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bălăbăni bănănăi clătina legăna
    • format_quote Fîntîna părăsită... asupra căreia a jale scîrțîia, bălălăind în bătaia vîntului, cumpăna ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucoase. VLAHUȚĂ, N. 122. DLRLC
    • format_quote Mă cam strînge [livreaua] la coate și-n spate. – Da ce vrei?... să bălălăiești [în ea] ca într-un sucman? ALECSANDRI, T. I 136. DLRLC
    • format_quote Stenon, ce-n adunare înșiră cum îi vine Și vrute și nevrute, ca moara cea stricată... Din mîni bălălăiește, întocmai ca din limbă. NEGRUZZI, S. II 226. DLRLC
    • format_quote Se legă de subsiori și se lăsă a-i bălălăi picioarele în vînt. (ISP.) CADE
    • format_quote Vezi ștreangul ăla bălălăind încoa și încolo. (VLAH.). CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.