4 definiții pentru bălăurel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLĂUREL, bălăurei, s. m. Diminutiv al lui balaur. Chingulița lui: Doi bălăurei Cu capul de zmei. TEODORESCU, P. P. 92.
BĂLĂURAȘ, BĂLĂUREL sm. dim. BALAUR.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂLĂUREL s. v. bălăuraș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLĂUREL s. bălăuraș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bălăurel
bălăurel substantiv masculin
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bălăurel, bălăureisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui balaur. DLRLCsinonime: bălăuraș
- Chingulița lui: Doi bălăurei Cu capul de zmei. TEODORESCU, P. P. 92. DLRLC
-