BĂNĂȚEANCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

bănățeancă [At: HEM 3189 / V: (reg) ~țan~ / Pl: ~ence / E: bănățean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) care face parte din populația de bază a Banatului Cf bănățean (1-2). 3-4 sf, af (Femeie) originară din Banat Cf bănățean (3-4). 5 sfa (Reg) Dans popular românesc din Banat. 6 sfa (Reg) Melodie după care se execută bănățeanca (5).

bănățeáncă s.f. Femeie care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară de acolo. • pl. -ence. /bănățean + -că.

BĂNĂȚEANCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat. – Bănățean + suf. -că.

BĂNĂȚEANCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat.

BĂNĂȚEANCĂ, bănățence, s. f. Bănățeană. – Din bănățean + suf. -că.

BĂNĂȚEANCĂ ~ence f. Femeie care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. [G.-D. bănățencei] /bănățean + suf. ~că

bănățancă sf, af vz bănățeancă

BĂNĂȚEAN I. adj. 🌍 Din Bănat, al locuitorilor din Bănat: graiul ~. II. BĂNĂȚEAN sm. BĂNĂȚEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor, locuitoare din Bănat.

bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ.

bănățeancă s. f., g.-d. art. bănățencei; pl. bănățence

bănățeancă s. f., g.-d. art. bănățencei; pl. bănățence

bănățeancă s. f., g.-d. art. bănățencei; pl. bănățence

Bănățeancă, -țence.

BĂNĂȚEANCĂ s. bănățeană. (O ~ și o transilvăneancă.)

BĂNĂȚEANCĂ s. bănățeană. (O ~ și o transilvăneancă.)