BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

bărbos, ~oasă [At: DEX² / Pl: ~oși, ~oase / E: barbă + -os] 1-2 sm, am (Om) care are barbă (lungă și deasă). 3 sf Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). modificată

bărbos, -oasă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m. (Bărbat) care are barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit de mai multe zile. 2 s.f. (bot.) Plantă erbacee, cu frunzele păroase și cu florile pătate cu roșu, verde sau violet, dispuse în spice cilindrice (Andropogon ischaemum); barba-caprei. • pl. -oși, -oase. /barbă + -os.

BĂRBOS I. adj. 1 Care are barbă ¶ 2 Care are barbă mare și deasă. II. BĂRBOASĂ (pl. -oase) sf. 🌿 Plantă ierboasă cu florile așezate în spice cilindrice prevăzute cu peri lungi și aspri; spicele sînt pătate cu roșu sau cu verde și violet; crește prin locuri nisipoase, pe dealurile neroditoare (Andropogon ischaemum) (🖼 368).

BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj. Cu barbă, care poartă barbă (lungă și deasă); care este nebărbierit de mai multe zile; căruia i-au crescut tuleiele bărbii. Aveau hainele rupte, erau obosiți, bărboși, cu capetele goale. DUMITRIU, B. F. 140. Și s-au pornit bărboșii regi Cu sfetnicii-nvechiți în legi Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. ◊ (Substantivat) S-a apropiat de bărboșii și pîntecoșii care îi făceau zile fripte. PAS, L. I 111. Bărbosul se holba cu mare tulburare spre adînc. SADOVEANU, N. F. 48.

BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); nebărbierit. – Din barbă + suf. -os.

BĂRBOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) și substantival Care are barbă (mare); cu barbă (mare). 2) fam. Care nu este bărbierit de mai multe zile; nebărbierit. /barbă + suf. ~os

bărbos a. 1. cu barba mare și deasă; 2. cui crește barba.

bărbós, -oásă adj. (d. barbă). Care are barbă maĭ ales mare.

Bărboși pl. 1. târg și stațiune de drum de fier în județul Covurlui spre V. de Galați, locul natal al lui Cuza; 2. pârâu și sat în județul Fălciu: 253 loc.

bărbos adj. m., pl. bărboși; f. bărboasă, pl. bărboase

bărbos adj. m., pl. bărboși; f. bărboasă, pl. bărboase

bărbos adj. m., pl. bărboși; f. sg. bărboasă, pl. bărboase

BĂRBOS adj. v. nebărbierit.

BĂRBOS adj. nebărbierit, neras. (Om ~.)

bărbos, bărboși, s. m. (cart.) rigă, popă.