opțiuni
  • info

11 definiții pentru bătrânel (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTRÂNEL, -ICĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

BĂTRÂNEL, -ICĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

bătrânel, ~ea smf [At: CARAGIALE, M. 43 / Pl: ~ei, ~ele / E: bătrân + -el] 1-2 (Șhp) Bătrân (9) (simpatic).

bătrînel adj., s.m. Dim. al lui bătrîn. • pl. -ei. /bătrîn + -el.

BĂTRÎNEA 👉 BĂTRÎNEL.

BĂTRÎNEL, -NICĂ ‼ -NEA (pl. -nele) adj. și sm. f. dim. BĂTRÎN: bătrînelul se plimba... de colo pînă colo pe dinaintea Universității (CAR.); cît era de cuminte bătrînica... a biruit-o plînsul (CAR.).

BĂTRÎNICĂ 👉 BĂTRÎNEL.

BĂTRÎNEL, -ICĂ, bătrînei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui bătrîn. Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. ◊ (Adjectival) Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109.

BĂTRÎNEL, -ICĂ, bătrînei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bătrânel (desp. bă-trâ-) adj. m., s. m., pl. bătrânei; adj. f., s. f. bătrânică, pl. bătrânele

bătrânel (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânei, art. bătrâneii, adj. f., s. f. bătrânică, pl. bătrânici / bătrânele

bătrânel adj. m., s. m. (sil. -trâ-), pl. bătrânei; f. sg. bătrânică/bătrânea, pl. bătrânici/bătrânele

Intrare: bătrânel (persoană)
  • silabație: bă-trâ-nel info
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânel
  • bătrânelul
  • bătrânelu‑
plural
  • bătrânei
  • bătrâneii
genitiv-dativ singular
  • bătrânel
  • bătrânelului
plural
  • bătrânei
  • bătrâneilor
vocativ singular
  • bătrânelule
  • bătrânele
plural
  • bătrâneilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătrânel, bătrâneisubstantiv masculin
bătrânică, bătrânelesubstantiv feminin
bătrânel, bătrânicăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui bătrân. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. DLRLC
    • format_quote Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109. DLRLC
etimologie:
  • Bătrân + -el. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.