APĂRĂTOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roților trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; mac; somnișor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare

apărătoare (obiect) s. f., g.-d. art. apărătorii; pl. apărători

Satureja alpina (L.) Scheele [syn. Calamintha alpina (L.) Lam.]. Specie care înflorește vara-toamna. Flori violete, far roz, grupate pînă la 6 in axa frunzei și terminale, caliciul, foarte pubescent, cilindric, curbat. Frunze opuse, ovate, crenate. Tulpină pînă la 20 cm înălțime, lemnificată. la bază, pubescentă, erectă sau pe. sol.

APĂRĂTOARE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.

APĂRĂTOARE s. v. coardă, evantai.