CAMBIU s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cambium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.

cambiu sn [At: ENC. AGR. / V: ~ium / E: ger Kambium] Țesut vegetal din zona generatoare (cambială), care asigură creșterea secundară, în grosime, a tulpinii și a rădăcinii.

CAMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cambium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.

CAMBIU s.n. v. cambium.

CAMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium)

CAMBIU n. Țesut vegetal tânăr care asigură creșterea, în grosime, a tulpinii și a rădăcinii plantelor. /<fr. cambium, germ. Kambium

*cámbiŭ n. (it. cámbio). Bot. Țesut vegetal mucilaginos pe cale de formațiune între scoarță și lemnu planteĭ.

cambium sn vz cambiu

CAMBIUM s. n. (La arbori) Țesut din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. – Germ. Kambium.

CAMBIUM s.n. (La arbori) Țesut vegetal tînăr, în formație, aflat între coajă și alburn. [Pron. -bi-um, pl. -muri, var. cambiu s.n. / < fr. cambium].

cambiu [biu pron. bĭu] s. n., art. cambiul

cambiu [biu pron. bĭu] s. n., art. cambiul

cambiu s. n. [-biu pron. -biu], art. cambiul

CÁMBIU (< fr. {i}) s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.