CANDOARE, candori, s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.

candoare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 64 / Pl: ~ori / E: fr candeur, lat candor, -oris] Curățenie sufletească Si: naivitate, nevinovăție.

*CANDOARE sf. Curățenie de suflet, nevinovăție [fr. candeur].

CANDOARE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.

CANDOARE s. f. Curățenie morală, nevinovăție.

CANDOARE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris).

CANDOARE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor].

CANDOARE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)

CANDOARE f. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență. [G.-D. candorii] /<fr. candeur, lat. candor, ~oris

candoare f. curățenie de inimă, nevinovăție sufletească.

*candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate.

candoare (desp. -doa-) s. f., g.-d. art. candorii; pl. candori

candoare (-doa-) s. f., g.-d. art. candorii; pl. candori

candoare s. f. (sil. -doa-), g.-d. art. candorii

candoare, -doarei gen. a.

CANDOARE s. 1. v. inocență. 2. v. ingenuitate.

CANDOARE s. 1. castitate, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 2. credulitate, ingenuitate, inocență, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.)

Candoare ≠ vinovăție