CAPANLIU, capanlii, s. m. (Înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Din tc. kapanlı.

capanliu sm vz capanlâu

CAPANLIU, capanlii, s. m. (Turcism înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Din tc. kapanlı.

CAPANLIU, capanlii, s. m. (Turcism înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Tc. kapanlı.

capanlâu sm [At: (a. 1793) IORGA, S. D. I, 240 / V: ~liu, caba~ / Pl: ~âi / E: tc kapanly] (Tcî) 1 Furnizor pentru capan (1). 2 (Fig) Retrograd.

‡CAPANLÎU, ‡CAPANLIU sm. Neguțător Turc care venea în țară să cumpere de la săteni diferite proviziuni (grîu, unt, cașcaval, miere, etc.) pentru îndestularea împărăției și a garnizoanei din cetățile dunărene: grîu, orz, ovăz, unt ... se luau de capanlii de la săteni I. -GH. [tc.].

capanlău m. odinioară, neguțător turc care venia în țară să cumpere dela săteni proviziunile (grâu, unt, miere, său) pentru îndestularea Împărăției și a garnizoanelor din cetățile dunărene: capanlăii au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe șase lei chila și pe cinci parale ocaua de unt și de miere GHICA. [Turc. KAPANLY (v. capan)].

capanlîŭ m. (turc. kapanly, d. kapan, capan). Vechĭ. Negustor Turc care venea în Țara Românească și Moldova p. aprovizionarea armateĭ turceștĭ.

capanliu (înv.) s. m., art. capanliul; pl. capanlii, art. capanliii (desp. -li-ii)

capanliu (înv.) s. m., art. capanliul; pl. capanlii, art. capanliii (-li-ii)

capanliu s. m., art. capanliul; pl. capanlii, art. capanliii