cenușăreasă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 101 / V: ~șer~ / Pl: ~ese / E: cenușar + -easă] 1 Femeie care adună cenușa Si: cenușăriță (1). 2-3 Femeie murdară (și proastă) Si: cenușăriță (2-3). 4 (Spc; în basme) Fată prigonită de mama și surorile vitrege, fiind ținută în haine urâte, la cenușar și făcând toată treaba din casă. 5 (Fig) Persoană care este prigonită pentru calitățile ei, având o situație umilă și făcând multe corvezi, dar ale cărei merite vor fi recunoscute și răsplătite în final.

CENUȘĂREASĂ s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată oropsită de mama vitregă, pusă la muncile cele mai grele și ținută pe vatra cu cenușă; fig. fată persecutată în familie.

CENUȘĂREASĂ s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie. – Din cenușar + suf. -easă.

CENUȘĂREASĂ ~ese f. 1) Personaj din poveste închipuit ca o fată persecutată de mama vitregă. 2) fig. Persoană nedreptățită în familie, pusă la muncile cele mai grele. /cenușar + suf. ~easă

Cenușăreasă f. 1. eroină din basme care ascunde sub o înfățișare respingătoare și neroadă, cele mai înalte însușiri ale inimii și ale minții; 2. fig. femeie murdară și proastă.

cenușăreásă f., pl. ese. O fată din poveste, proastă, răŭ îmbrăcată, plină de cenușă și disprețuită, dar care maĭ pe urmă s’a arătat deșteaptă, frumoasă și curată. Fig. Fată saŭ femeĭe murdară.

cenușereasă sf vz cenușăreasă

cenușăreasă s. f., g.-d. art. cenușăresei; pl. cenușărese

cenușăreasă s. f., g.-d. art. cenușăresei; pl. cenușărese

cenușăreasă s. f., g.-d. art. cenușăresei; pl. cenușărese

cenușăreasă

cenușăreasă.

cenușăreasă, cenușărese s. f. (intl.) hoț care în timpul unei spargeri stă la pândă pentru a preveni apariția inopinată a polițiștilor.