cercevea sf [At: (a. 1805) IORGA, S. D. VIII, 41 / V: ciorciovea, ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea / Pl: ~ele / E: tc çerçivè] 1 Cadru de lemn, format din patru stinghii, în care este prins un tablou, o oglindă Si: ramă. 2 Cadru al ușii Cf ușori. 3 Margine de lemn în care este prinsă fereastra în tocuri prin balamale Si: cadru. 4 (Pex) Pervaz. 5 (Pex) Toc. 6 (Pre) Lemnărie din mijlocul ferestrei, în care sunt prinse ochiurile de geam Si: cruce.

CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care e fixat geamul la o fereastră (v. pervaz) sau la o ușă (v. ușor); lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sînt montate geamurile. Au sunat cercevelele ferestrelor ca zguduite de o mînă nevăzută. SADOVEANU, N. F. 10. Cineva bătuse de două ori foarte deslușit în cercevea: tac! tac! SADOVEANU, M. 170. Scoate o scară de mătase, o aruncă pe fereastră și leagă capătul de cercevea. NEGRUZZI, S. III 183. – Pl. și: cerceveli (EMINESCU, N. 38). – Variante: gergevea (DELAVRANCEA, T. 21), giurgiuvea (BOGZA, A. Î. 464) s. f.

CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră (v. pervaz) sau la o ușă (v. ușor); lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei. [Var.: gergevea, giurgiuvea s. f.] – Tc. çerçeve.

CERCEVEA ~ele f. Cadru în care se fixează geamul la fereastră sau la o ușă; ramă. [Art. cerceveaua; G.-D. cercevelei; Sil. -ce-vea] /<turc. çerçeve

cerceveà f. 1. ramă de tablou; 2. încadrarea unei ferestre sau uși. [Turc. ČERCEVÈ, lit; patru bucăți de lemn, de unde și variantele muntene ciorciovea și giurgiuvea].

cerceveá f., pl. ele (turc. čerčive, čerčeve, cadru, pervaz, cercevea, d. pers. čarčive, adică „patru lemne”). Cadru care ține geamurile ferestreĭ. – Și cĭurcĭuvea (Mold.), cĭorcĭovea, gĭurgĭuvea (Munt.) și gergevea (Munt. vest).

ciorciovea sf vz cercevea

ciurciuvea sf vz cercevea

georgeovea sf vz cercevea

gergevea sf vz cercevea

giuriuvea sf vz cercevea

GIURGIUVEA s. f. V. cercevea.

ciorcioveà f. V. cercevea.

giurgiuveà f. V. cercevea: portret pus în niște giurgiuvele de lemn.

cĭorcĭoveá, V. cercevea.

cĭurcĭuveá, V. cercevea.

gergeveá, V. cercevea.

gĭurgĭuveá, V. cercevea.

cercevea s. f., art. cerceveaua, g.-d. art. cercevelei; pl. cercevele

cercevea s. f., art. cerceveaua, g.-d. art. cercevelei; pl. cercevele, art. cercevelele

cercevea s. f., art. cerceveaua, g.-d. art. cercevelei; pl. cercevele

cercevea

cercevea, -vele.

CERCEVEA s. 1. cadru, ramă, toc. (~ de fereastră.) 2. v. cruce.

CERCEVEA s. 1. cadru, ramă, toc. (~ de fereastră.) 2. cruce. (~ la geamurile unei ferestre.)

cercevea (cercevele), s. f. – 1. Cadru de ușă, și mai ales de fereastră. – 2. Lemnăria în formă de cruce din mijlocul ferestrei. – Var. ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea. Mr. circive, megl. čărčăvel. Tc. çerçive (Cihac, II, 560; Roesler 607; Șeineanu, II, 101; Meyer 446; Lokotsch 411; Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110); cf. ngr. τσερτσεβὲς, alb. čerčivë, bg. čerčeve.

giurgiuvea, giurgiuvele s. f. cercevea