chelonian sm [At: DEX² / Pl: ~ieni / E: fr chélonien] 1 (Lpl) Ordin de reptile al căror corp este inclus într-o carapace osoasă, din care face parte broasca țestoasă. 2 Reptilă din ordinul chelonienilor (1).

CHELONIAN, chelonieni, s. m. (La pl.) Subclasă de reptile al căror corp, mai mult sau mai puțin rotunjit, este închis într-o carapace osoasă; (la sg.) reptilă făcînd parte din această subclasă. Broasca țestoasă este un chelonian. – Pronunțat: -ni-an.

CHELONIAN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la sg.) reptilă făcînd parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – După fr. chélonien (< gr.).

CHELONIAN ~eni m. 1) la pl. Subclasă de reptile cu corpul protejat de o carapace osoasă (reprezentant: broasca-țestoasă). 2) Animal din această subclasă. [Sil. -ni-an] /<fr. chéloniens

*chelonián, -ă adj. (vgr. helóne, broască țestoasă). Zool. Din ordinu broaștelor țestoase. S. n., pl. e. Animal din ordinu al căruĭ tip e broasca țestoasă. V. reptil.

CHELONIENI s.m.pl. Ordin de reptile din care fac parte animale cu corpul închis într-o carapace osoasă; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -ni-eni, sg. chelonian. / < fr. chéloniens, cf. gr. chelone – broască].

CHELONIENI s. m. pl. ordin de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă. (< fr. chéloniens)

chelonian (desp. -ni-an) s. m., pl. chelonieni (desp. -ni-eni)

chelonian (-ni-an) s. m., pl. chelonieni (-ni-eni)

chelonian s. m. (sil. -ni-an), pl. chelonieni (sil. -ni-eni)

CHELONIENI (< fr. {i}; {s} gr. khelone „broască țestoasă”) s. m. pl. Ordin al reptilelor (Chelonia) care cuprinde țestoasele caracterizate prin craniu lipsit de ferestre temporale (tip anapsid) și prin prezența unor formațiuni exoscheletice dezvoltate sub formă de plăci osoase ce compun un înveliș dorsal (carapace) și altrul ventral (plastron). Au apărut în Triasic.