2 definiții pentru chiompăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chĭombăĭésc (mă) v. refl. Fam. Mă puchinesc, mă mocoșesc la o lumină slabă. – Și chĭompăĭesc și -ănesc (nord).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiompăi/chiombăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chiompăie/chiombăie, imperf. 3 sg. chiompăia/chiombăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chiompăi
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)