CICO^® s. n. 1. Băutură răcoritoare. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cico (1). – Ci[trice] + co[la].^[1]

cico sn [At: DEX² / Pl: (rar) ~uri / E: ci[trice] + co[la]] (Înv) 1 Băutură răcoritoare. 2 Sticlă, pahar etc. cu cico (1).

CICO s. n. 1. Băutură răcoritoare. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cico (1). – Ci[trice] + co[la].

CICO s. n. băutură răcoritoare cu gust de citrice. (< ci/tric/ + -co/la/)

cico s. n. (alim.) Băutură răcoritoare cu gust de citrice ◊ „Întreprinderea de produse alimentare (IPA) și-a extins gama sortimentelor de răcoritoare. Se produc curent, în afară de Ci-co, Quic-cola (sic!), Mentovit și Sintonic, răcoritoare pe bază de arome de fructe (zmeură, fragi, trandafiri, vișine, citro și vermutină).” I.B. 26 VII 75 p. 4 ◊ „[...] aproape întreg spațiul interior este transformat într-o magazie de... răcoritoare (pepsi-cola, ci-co și altele) păstrate în navete care se înalță în stive pe mai bine de doi metri.” R.l. 10 X 78 p. 5; v. și Sc. 12 VI 79 p. 2 (din ci[tric] + co[la]; DEX-S)

cico-cola s. n. (alim.) Tip de băutură răcoritoare ◊ „Iată-ne în postura de controlori de calitate la secția «Citro» din str. Avrig a Întreprinderii de produse alimentare (I.P.A.) Aici se produc «Sintonic», «Aniset», «Mentovit», «Cico-Cola» și alte băuturi răcoritoare.” I.B. 11 V 74 p. 2 (din cico + cola)