7 definiții pentru ciorăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciorăi1 [At: H III, 325 / V: ~roi3, ciur~ / Pzi: ciorăi, ~ăesc / E: fo] 1 vi (D. cioară, corb, țarcă sau curcă) A emite sunetele caracteristice speciei Si: (reg) a căi, a cârâi, a ciobăi, a croncă(n)i, a găi. 2 vt A adresa invective (cuiva) Si: (pfm) a cârâi.
ciorăì v. a curge murmurând (de ape): râurile ce ciorăiau EM. [Onomatopee: v. ciurui].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭórăĭ și -ĭésc, V. cĭuruĭ 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cioroi3 v vz ciorăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciurui1 [At: I. IONESCU, C. 122/14 / V: (Ban) ~răi1, ciorăi1 / Pzi: ~esc, ciurui / E: ciur1] 1-2 vtr A (se) cerne cu ciurul. 3 vt (Fig; nob) A examina cu atenție. 4-5 vtr A (se) găuri în mai multe locuri. 6 vt (Fig) A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonț). 7 vt (Înv) A cârpi ciorapi. 8 vi (D. lichide) A curge ca prin ciur. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciurui4 v vz ciorăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciorăi, pers. 3 sg. ciorăie, vb. IV 1. (reg.; despre ciori, corbi, țărci și curci) a cârâi, a croncăni, a cloncăni. 2. (reg.) a certa, a ocărî, a înjura. 3. (reg.; despre râuri, pâraie) a curge murmurând, susurând.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||