ciurfuială sf [At: ȘEZ. XXIII, 41 / Pl: ~ieli / E: ciurfă + -uială] (Buc) Mocirlă.

cĭurfuĭálă f., pl. ĭelĭ (ung. csörfölni, a flecări, ca fleșcăraĭe față de flecăresc). Nord. Fleșcăraĭe, tină: întorsu-s’aŭ cînele la borîtura sa și porcul spălat în cĭurfuĭala pîcliĭ (Cant.). – Alt ex. din Btș. [Șez, 31, 42], unde se zice și cĭorfăĭală În Cov. ciorofală, pl. e.

ciurfuială s.f. (reg.) mocirlă.