opțiuni

O definiție pentru ciuriu

Etimologice

ciuriu (ciuriuri), s. n. – (Arg.) Cuțit, pumnal. țig. čuri (Graur 139), cf. țig. sp. churi (Besses 66), it. cerino (Battisti, II, 868), fr. chourin, germ. Tschuri.

Intrare: ciuriu
substantiv neutru (N49)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuriu
  • ciuriul
  • ciuriu‑
plural
  • ciuriuri
  • ciuriurile
genitiv-dativ singular
  • ciuriu
  • ciuriului
plural
  • ciuriuri
  • ciuriurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)