opțiuni
  • info

12 definiții pentru cloncăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăne] – Clonc + suf. -ăni.

cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: cloncăn, ~nesc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).

CLONCĂNI, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăi (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.

A CLONCĂNI ~ește intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.

CLONCĂI vb. IV v. cloncăni.

cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, 3 pl. cloncăne/cloncănesc, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească

!cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească

cloncăni vb., ind. prez. 3 sg. cloncănește / cloncăne, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncănească / cloncăne

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cloncăí, cloncăiesc, (cloncăni), v.i. (ref. la unele păsări) A scoate strigătul specific: clonc! – Din clonc + suf. -ăi (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.

Intrare: cloncăni
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncăne
 (să)
  • cloncăne
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncăne
 (să)
  • cloncăne
  • cloncăneau
  • cloncăniră
  • cloncăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncănește
 (să)
  • cloncănească
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncănesc
 (să)
  • cloncănească
  • cloncăneau
  • cloncăniră
  • cloncăniseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cloncăiește
 (să)
  • cloncăiască
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cloncăiesc
 (să)
  • cloncăiască
  • cloncăiau
  • cloncăiră
  • cloncăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cloncăni / cloncăniverb

  • 1. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cloncăi
    • format_quote Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. DLRLC
    • format_quote Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. DLRLC
    • format_quote Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. DLRLC
etimologie:
  • Clonc + -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.