cocos sm [At: DRĂGHICI, R. 139/3 / V: coc, coco, ~cus / Pl: (rar) ~oși / E: ger Kokos] 1 (Îs) Nucă de ~ Fruct al cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. 2 (Îs) Lapte de ~ Suc lăptos al nucii de cocos. 3 (Îs) Ulei de ~ Substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. 4 (Îs) Unt de ~ Ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație.

COCOS s. m. (Mai ales în expr.) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc gustos se întrebuințează ca hrană, iar coaja, fiind alcătuită din fibre de o rezistență specială, este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al acestui fruct.

COCOS s.m. Nucă de cocos = fructul cocotierului, care conține un suc hrănitor și fibre textile întrebuințate în industrie; lapte de cocos = suc lăptos extras din nuca de cocos. [< germ. Kokos, cf. fr., port. cocos].

COCOS s. m. fructul cocotierului. ♦ nucă de ~ = fructul cocotierului, drupă conținând un suc lăptos hrănitor și alte produse alimentare și textile. (< germ. Kokos)

COCOS m.: Nucă de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc lăptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanță grasă extrasă din fructul cocotierului și folosită la fabricarea săpunurilor de toaletă. /<germ. Kokos

còcos m. 1. nuca cocotierului, de mărimea unui pepene; 2. băutură făcută din apă de miambal.

*cócos m., pl. șĭ (pg. coco, pl. cocos). Un fel de palmier care produce nucile de cocos, niște fructe marĭ cît niște pepenĭ micĭ, cafeniĭ, păroase, goale pin ăuntru și pline de un fel de lapte gustos. – Și cocotĭer (fr. cocotier).

coco sm vz cocos

cocus sm vz cocos

COCOTIER, cocotieri, s. m. Arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai ales pentru fructele sale comestibile (Cocos nucifera). [Pr.: -ti-er] – Din fr. cocotier.

COCOTIER s.m. Specie de palmier din regiunile tropicale, care produce un fruct comestibil, cunoscut sub numele de nucă de cocos. [Pron. -ti-er. / < fr. cocotier].

COCOTIER ~i m. Palmier cu trunchiul lung, în vârf având un fascicul de frunze, cu fructe comestibile. [Sil. -ti-er] /<fr. cocotier

cocos s. m.

cocos s. m.

!nucă-de-cocos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. nucii-de-cocos; pl. nuci-de-cocos

cocotier s. m. (sil. -ti-er), pl. cocotieri

nucă de cocos s. f. + prep. + s. m.

COCOS s. v. nucă de cocos.

COCOS s. v. cocotier.

cocos s. v. COCOTIER.

COCOTIER s. (BOT.; Cocos nucifera) (înv.) cocos.

nuci de cocos (it. blocchi di legno coreani; engl., fr. temple blocks; germ. Tempelblöcke), instrument idiofon de origine coreană, introdus în orch. simfonică de compozitorii amer. care, la rândul lor, l-au preluat din muzica de jazz*. Instr. este format din 4-7 blocuri de lemn (ovale, turtite, în formă de scoică), scobite înăuntru, cu câte o deschizătură în partea din față și fixate pe un suport. Dimensiunile diferă de la un bloc la altul și din această cauză sunetele au diferite înălțimi.

COCOS L., COCOS, fam. Palmae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale ale Americii și Australiei, cca 40 specii. Flori mascule și femele pe același spadice. Frunze de 2-5 m lungime. Fructul, o drupă voluminoasă cu un singur sîmbure comestibil, ca și mugurii terminali.

ARECASTRUM Becc., STUDENIȚĂ, fam. Palmae. Gen cu o singură specie originară din Brazilia, Uruguai, Paraguai și Argentina, palmieri înrudiți cu cocosul: Arecastrum romanzoffianum Bece. (syn. Cocos romanzoffiana Cam.; Cocos plumosa Hook.), foarte ornamental, cu o coroană bogată, înaltă de cca 12 m. La baza pețiolilor frunzelor cresc filamente brune. Frunze, cca 3 m lungime, în verticil de cîte 5, cu numeroase segmente lungi de 1 m și late de 3 cm.