9 definiții pentru codebitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
codebitor sm [At: HAMANGIU, C. C. 247 / V: (înv) ~re / Pl: ~i / E: fr codébiteur] 1-2 (Jur) Persoană fizică sau juridică ce, împreună cu altul sau alții, datorează creditorului mărfuri sau sume de bani Cf cocreditor.
CODEBITOR, – OARE s.m. și f. Persoană care este datoare (cuiva) împreună cu alții. [Cf. fr. codébiteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CODEBITOR, -OARE s. m. f. cel care datorează o sumă împreună cu alții. (< fr. codébiteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CODEBITOR ~i m. Fiecare dintre cei doi sau mai mulți debitori în raport unul față de celălalt. /<fr. codébiteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*codebitór, -oáre adj. și s. (co- și debitor). Debitor împreună cu alțiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
codebitore sm vz codebitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
codebitor s. m., pl. codebitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
codebitor s. m., pl. codebitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
codebitor s. m., pl. codebitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
codebitor, codebitorisubstantiv masculin codebitoare, codebitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care este datoare (cuiva) împreună cu alții. DN
etimologie:
- codébiteur DN