colbaci sn [At: I. CR. II, 21 / Pl: ~ace / E: colb + -aci] Bătător, făcut din vergi împletite, pentru scuturarea prafului din covoare, haine etc. Cf palmă.

COLBACI ~ m. rar Obiect în formă de lopățică, confecționat, de obicei, din vergi de salcie împletite, cu care se scutură praful din covoare; palmă; bătător. /Din colb

colbaci, s.m. – (reg.) 1. Bătător făcut din verigi. 2. Bici: „Na colbaciu de la mine, / Mână calu de sub tine” (Memoria, 2001: 38). – Din colb + suf. -aci (MDA); var. a lui corbaci (< magh. korbács „bici”) (Frățilă).

colbaci, s.m. – 1. Bătător făcut din verigi. 2. Bici: „Na colbaciu de la mine / Mână calu de sub tine” (Memoria 2001: 38). – Din colb + -aci.