opțiuni
  • info

11 definiții pentru colcăială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLCĂIALĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.

COLCĂIALĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.

colcăială sf [At: PAS, Z. III, 64 / Pl: ~ieli / E: colcăi + -eală] 1 Clocot. 2 Mișună1.

COLCĂIALĂ s. f. 1. Clocot, clocotire. 2. Mișcare într-o mulțime mare, forfoteală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colcăială s. f., g.-d. art. colcăielii

colcăială s. f., g.-d. art. colcăielii

colcăială s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. colcăielii

colcăială

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLCĂIALĂ s. v. forfotă.

COLCĂIALĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert.

colcăială s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT.

COLCĂIALĂ s. agitație, animație, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.)

Intrare: colcăială
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colcăială
  • colcăiala
plural — —
genitiv-dativ singular
  • colcăieli
  • colcăielii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colcăialăsubstantiv feminin

etimologie:
  • Colcăi + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.